Fragmente de fresca ce pastreaza memoria intregului alcatuiesc o expozitie tulburatoare.
Cu ocazia zilei internationale a patrimoniului, care are loc in fiecare an pe 18 aprilie, Muzeul National Cotroceni si Muzeul Municipiului Bucuresti, sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei, expun vreme de doua luni, la muzeul Cotroceni, 24 de fragmente de fresca, recuperate din ”cel mai amplu program iconografic post-brancovenesc”.(…)
Doar o mica parte din pictura murala ce acoperea mai mult de 2000 de metri patrati de zid a fost recuperata si din aceasta, mai putin de jumatate este prezenta astazi in expunere. Restul fragmentelor, proprietatea Muzeului Municipiului, sunt depozitate in conditii improprii, din lipsa unui spatiu larg si adecvat. Astfel ca a fost nevoie de restaurari succesive si de o munca asidua, in aceste doua decenii, care separa durerea daramarii unui zid de speranta ridicarii lui din nou. Panouri colosale, la propriu si la figurat, cu scene vetero-testamentare – Intalnirea lui Avraam cu Melchisedec, fragment din scena Jertfei lui Avraam -, dar mai cu seama scene nou testamentare – Nasterea si Botezul Domnului, Pilda lui Zaheu, Invierea lui Lazar, Vindecarea fiicei lui Iair, Ispitirea lui Iisus, Ungerea Sa cu mir, in Betania , sunt tot atatea mostre exemplare de pictura bizantina tarzie. Sfantul Ioan Botezatorul, mucenici, sfinti militari, cuviosi in medalioane si Sfantul Cosma Melodul cu tot cu pandantivul care-l imbratiseaza, pastreaza toti, intiparita pe chipuri, tristetea demolarii savirsite sub ochii lor.
S-ar cuveni un encomion pentru vindecatorii de fresce. Generatii de studenti ai sectiei de Conservare-Restaurare de la Universitatea Nationala de Artes-au ucenicit sub indrumarea profesorului Dan Mohanu, cu grija si rabdare, cu curaj si asumand o uriasa responsabilitate dar poate mai ales cu smerenie fata de lucrul la care Domnul Insusi a fost partas atunci cand s-a facut. Nu este o expozitie, acestea nu sunt tablouri, ci sunt crampeie dintr-un gest facut de un intreg popor, spunea profesorul la vernisaj, marturisind ca ani intregi nu a crezut ca rezidirea Vacarestilor va fi posibila. Fiecare fragment pastreaza in el insusi memoria intregului, iar imaginile dramatice care prezinta momentul demolarii contin in ele insele speranta restituirii. Sunt cuvintele unui om de o onestitate si modestie dezarmante, care si-a dedicat intreaga viata reiterarii operelor vechilor bizantini.
Foto-montajul realizat de Eugen Ciocan, si macheta intregului ansamblu, plasata in centru, sunt nuclee tari ale generoasei prezentari. Ca vizitator, cu greu iti poti inabusi revolta si consternarea ca aceasta ruinare voita a fost posibila. E ca si cum ai recunoaste intr-o gramada de moloz mana lui Dumnezeu intinsa lui Adam din Capela Sixtina. Sa speram ca pana la rezidirea promisa de Patriarh, prin scrisoarea pe care a trimis-o la deschiderea expozitiei, se va gasi macar un spatiu decent care sa puna la adapost aceste odoare si impreuna cu ele munca acestor oameni dedicati si delicati. Picturi murale recuperate de la biserica Manastirii Vacaresti, Muzeul Cotroceni, pana la17 iunie.
Manastirea Vacaresti
“Ridicata intre anii 1716-1722 de domnitorul Nicolae Mavrocordat, manastirea Vacaresti a fost cel mai vast ansamblu monastic al Bucurestilor si una din cele mai stralucite impliniri ale spiritualitatii si artei romanesti din veacul al XVIII-lea. In acelasi timp, a constituit o inegalabila sinteza a tot ce a dat mai bun arta mesterilor constructori, zugravi sau pietrari din tara Romaneasca”Prof. univ. dr. Dan Mohanu.