Proaspat lansata la Bookfest, cartea publicata de catre criticul si istoricul de arta Adrian Guta la Editura Paralela 45 insumeaza mai multi ani de cercetari si o preocupare constanta pentru arta generatiei ‘80, formulata inca din studentie.
Cum ati defini generatia optzecista?
Generatia culturala ‘80 ( ma refer mai ales la cea literara si cea artistica) a reformulat raporturile cu realul, in deceniul noua al secolului trecut, plonjand fara metafore in cotidian, secventiindu-l foto/cinematografic, luandu-i fara corecturi pulsul. O “noua sensibilitate” a particularizat demersul, personalizat adesea si de trimiteri autoreferentiale. Confruntarea cu realul, insotita de comentarii critice, a continuat si dupa 1989.
Arta si literatura generatiei ‘80 au umor, recicleaza postmodern diverse discursuri, inclusiv kitsch-ul. Avem prin opere dovada unei stari de veghe culturale si adesea social-politice. Limbajele artistice si genurile literare simpatizeaza unele cu altele, high culture se apropie creativ de media culture. Artistii optzecisti impun neoexpresionismul in pictura/sculptura/grafica noastra, insa mizeaza adesea si pe limbajele alternative, de la perfornance, obiect, instalatie, fotografie la film experimental, video si imagine digitala; pe scurt si mai ales, vorbim de postmodernism. Arta generatiei ‘80 este un work in progress.
Apartinand generatiei studiate, aveti o pozitie privilegiata, de martor implicat si de analist obiectiv. Ce avantaje/ dezavantaje are aceasta postura?
Optzecist eu insumi, am privit “fenomenul” in discutie atat din interior cat si din exterior. Iata de ce in carte apar si fragmente de jurnal si analize din perspectiva obiectivata a istoricului de arta. Marturisesc, aceste puncte de vedere complementare sper sa faca atractiva cartea atat pentru publicul specializat cat si pentru cel mai larg. Am utilizat, in spirit postmodern si optzecist, tehnica fragmentului, ceea ce sper ca nu a confuzionat discursul, ci doar l-a facut mai dinamic si atractiv.Deopotriva important, nu am abandonat vointa de coerenta subterana a textului.
Care este locul cartii printre celelalte parcursuri critice ce abordeaza (si) generatia 80?
Intreprind, se pare, prima cercetare de sinteza asupra generatiei ‘80 a artelor vizuale. Insotita de o incercare de privire comparatista asupra artei si literaturii autorilor aceleiasi generatii. Intalnirea creatiei celor doua ipostaze ale generatiei ‘80 cred ca merita aprofundata. Marturie stau opere presarate de-a lungul ultimelor decenii.Volumul meu recent lansat sper sa fie receptat cu interes de un public cat mai larg, incluzand pe cei atrasi de reperele artei contemporane romanesti dar si de cultura noastra recenta in general.
Cum vedeti importanta generatiei ‘80 in arta romaneasca?
Generatia ‘80 a artei contemporane romanesti este o importanta componenta a acesteia din urma, un capitol inca deschis si vital. S-a afirmat mai ales prin ruptura sa fata de promotiile anterioare, dar au aparut treptat, la o analiza mai detasata, si elemente de continuitate. Generatia ‘80 a artelor vizuale din Romania are atat precursori cat si urmasi, as spune.