Cultura

Interviu – Silvia Wienefoet

Silvia Wienefoet este una dintre cele trei artiste ce expun la Galeria de Arta Contemporana a Palatului Brukenthal, in expozitia “Treioritrei” , in urma unui program de resedinte artistice. Cristiana Radu a stat de vorba cu ea despre felul in care pictura si instalatiile sale relationeaza cu spatiul galeriei si cu experienta din Romania

Cum a fost, ca experienta?

Inainte de a veni, am citit mult despre istoria Sibiului. Am citit si ca are un primar german, astfel ca m-am asteptat ca toata lumea sa vorbeasca germana. Insa am venit la Avrig si nimeni nu vorbea germana.

Cum transpare in lucrari experienta avuta?

Locuitorii din Sibiu si Avrig chiar au facut parte din lucrarea mea. Am vorbit cu nemtii din Transilvania despre situatia lor aparte din Romania. Intrebarea principala era ce anume asteapta ei. Raspunsurile arata ca cei mai multi se simt singuri. Cei tineri sunt in Germania, iar cei batrani in Sibiu, pentru ca asta le e casa. Multi au incercat sa-si gaseasca un camin in Germania, dar s-au intors. Eu am numit acest tip de lucrare “grafic”, ceea ce inseamna ca scriu in fiecare zi o propozitie, din conversatiile avute, pe un perete exterior. E ca un fel de jurnal. Zidul devine o bucata de hartie. Cand suprafata zidului se umple, pictez un strat transparent peste el, asa incat poti citi propozitiile vechi alaturi de cele noi. Cu timpul, contributiile vechi se sterg. Deasupra se gasesc propozitiile cele mai noi.Un “grafic” combina partidintr-un blog pe net si parti dintr-un jurnal clasic intr-o noua forma. Importante pentru lucrare sunt discutiile care au loc in fata ei. Imi trebuie trei ore ca sa scriu o noua replica pe zid. In tot acest timp oamenii stau in spatele meu, intreband ce fac, si tot asa. Astfel ajung sa aflu mai multe despre romanii si nemtii din Sibiu. E foarte interesant.

Cum relationeaza expozitia cu spatiul care o gazduieste?

E foarte important pentru mine ca lucrarea este expusa in Sibiu, pentru ca are ca tema germanii din Transilvania care traiesc aici. In Munchen, lucrarea poate reprezenta o documentatie, insa in Sibiu poate fi obiectul unei discutii despre situatia descrisa.

Lucrarea se doreste a fi un portret de grup?

Da, reprezinta “portretul unei situatii”, desi e mai mult un soi de megafon, de “portavoce” a unui grup. Aceeasi functie a avut-o in timpul ultimei rezidente, cand mergeam in fiecare zi intr-o tabara pentru refugiati, unde strainii aveau de asteptat trei luni pentru a afla daca pot ramane in Germania sau nu. Ei asteptau sa fie transferati din acea tabara temporara. Nimeni din afara taberei nu voia sa se intalneasca cu acesti oameni. Asa incat graficul, venind in mijlocul taberei, a dat nastere unei imagini a situatiei acestor straini, a facut auzita situatia lor.

 

About Jacqueline Simpson