Cultura

Gravura – un limbaj in dizgratie?

Aflata la a 3-a editie, Bienala de gravura experimentala a parasit anul acesta Timisoara pentru Bucuresti. Cristiana Radu a stat de vorba cu initiatorii sai, criticul de arta si curatoarea Olivia Nitis si artistul Ciprian Ciuclea.

De ce gravura experimentala, in sec XXI?

Ciprian Ciuclea: Accentul pus pe experiment in gravura este o reactie la atitudinea gravorilor din Romania legata de tehnica. Artistii romani care practica gravura (si in mare parte predau in Academiile de arta din Romania) raman inchistati in formule clasice si spun studentilor ca mai mult de atat nu poti face. Devii foarte bun mestesugar si atat. Eu am incercat sa demonstrez ca prin experiment nu alterezi deloc gravura, nu o duci in derizoriu ci dimpotriva. Ii aduci limbajul in secolul 21.

Olivia Nitis: Probabil vor exista si voci care vor spune ca experimentul ar fi o forma de a te ascunde in nestiinta. Nu-i asa, si lucrarile din bienala o dovedesc. Artistii expusi stapanesc foarte bine baza de la care pot porni sa experimenteze.

Bienala a avut o tematica anume, sau singura restrictie era cea tehnica?

C.C.: Singura restrictie a fost ca era vorba de gravura. Nimic altceva – ca tema, tehnica, abordare.

Ce pondere are gravura in preocuparile artistilor romani?

C.C.: Una foarte scazuta. Nu numai ca artistul roman nu practica, dar o si “injura”. Artistul contemporan e atat de ingamfat, incat isi permite sa spuna ca arta contemporana inseamna doar video sau performance si la asta se reduce totul. Ei, nu. Dovada ca sunt curente foarte puternice in Occident, de reintoarcere la arta penelului. Eu, prin bienala asta vreau sa demonstrez nimic mai mult decat ca aceasta tehnica poate fi contemporana. Nu ma intereseaza valabilitatea inscrierii intr-un anumit curs artistic.

O.N.: …si rezultatul acestui mod de gandire s-a vazut. Artistii romani au trimis lucrari, dar au fost foarte putini selectati, pentru ca lucrarile au fost foarte slabe. In primul rand, nici macar nu erau lucrari de gravura, nu respectau tehnica. Au trimis tot felul de lucrari din zona picturii, cu culori presate… la nivel de exercitiu de atelier.

Poate tocmai de aceea, pe parcursul bienalei va avea loc un workshop de gravura…

C.C.: Da, un workshop de gravura in metal. Poate veni oricine, timp de o luna de zile, artisti care vor sa lucreze, public care vine sa vada secretele meseriei.

In final, sunteti multumiti de nivelul valoric al lucrarilor primite?

O.N.: Am primit foarte multe lucrari, fata de primele editii, iar artistii straini au fost extrem de buni. Din cei 173 de artisti din 40 de tari, au fost selectati 72. Jurizarea finala a fost un exercitiu foarte dificil pentru ca membrii juriului aveau optiuni radical diferite. De altfel, bienala a avut ecou inca de la prima editie. Poate pentru ca este un eveniment unic nu numai in Romania, ci si la nivel international. Mai exista bienale si trienale de gravura, dar nu sunt axate strict pe zona experimentala. Din pacate, pentru ca nu a beneficiat de o campanie de promovare, s-a auzit de ea in strainatate, dar nu si la Bucuresti.

C.C.: Exista obiect, instalatie, video, performance, print digital, grafica pe computer… tot ce tine de imagine imprimata. Vom avea si o scurta actiune de imprimare a unei imagini digitale pe corp uman, la deschidere.

Exista si un “exercitiu curatorial”al vostru, o sectiune speciala in cadrul Bienalei…

C.C.: Da, aceasta expozitie este incercarea noastra de a arata ca exista si aici cativa artisti interesati de zona experimentala a gravurii, ceea ce ar putea determina si alti artisti sa inteleaga acest domeniu si apoi sa-l practice. Expun Marian Zidaru, Ovidiu Fenes, Suzana Fantanariu, Ovidiu Petca (primul initiator in Romania al unei bienale internationale – Bienala Internationala de Gravura Mica de la Cluj) etc.

Info:Centrul Cultural Palatele Brancovenesti Mogosoaia perioada 29 martie – 27 aprilie.

About Jacqueline Simpson