Economia germana se intarește in plina criza:Creștere economica: 3.1% (2011)

Deficitul public: 3.2% in 2009, 4.3% in 2010 si doar…1% in 2011. Deci nemții chiar au taiat pe bune cheltuielile si consuma acum, aproximativ cat produc. Pentru comparație: Franța – 5.4%, Spania -8.5%, Italia – 3.9%, Romania – 4.1% (deficite de cel puțin patru ori mai mari!).

Șomaj: 6.7%. Franța – 10%, Spania – 25.1%, Italia – 10.8%, Romania – 7.6% (dar Ministerul Muncii din Romania nu-i considera șomeri si nu-i raporteaza pe cei care au terminat ajutorul de șomaj, deși nu si-au gasit de munca. Numarul real al romanilor fara loc de munca este de 37%: Romania, cea mai drastica scadere a ratei de ocupare a fortei de munca din Europa).

Sistemul de asigurari sociale (pensii+șomaj+sanatate): excedent de 15.1 miliarde de euro! In Romania, el are un deficit de circa 5 miliarde de euro.

Secretul victoriei germane: taieri de cheltuieli, taieri de taxe.

In 2010, Angela Merkel a anunțat ca va introduce cel mai dur program de austeritate din istoria statului german:

80 de miliarde de euro cheltuieli taiate. 50.000 de bugetari concediați (din care 10.000 funcționari de ministere). Banii luați de la bugetari, i-a dat firmelor private: impozitul minim a fost redus de la 15% la 14%. Contribuțiile de asigurari sociale (platite impreuna de catre angajatori si angajați) au scazut de la 15.5% la 14.9%.

Programul a fost decis dupa numai 2 zile de discuții in guvern, fara nici o consultare a sindicatelor: blitzkrieg! (vezi Germania deasupra tuturor: razboi fulger impotriva crizei). Intr-un discurs istoric, ea le-a spus germanilor: in ultimii ani, am trait peste posibilitațile noastre. Trebuie sa redevenim competitivi. Nivelul de trai al germanilor trebuie sa scada.

Si a scazut! Si va scadea in continuare!

Nu exista succes economic, cu salariu minim garantat!

O masura importanta in succesul german a fost desființarea salariului minim pe economie. Nu in totalitate și nu pe fața, ci indirect. Si nu a fost inceputa de Angela Merkel, ci de cancelarul Gerhardt Schroeder care, in urma cu 10 ani, a inventat…mini-joburile. Ce sunt astea si cum i-a venit ideea?

Ideea i-a venit de nevoie: dupa reunificare, Germania era in criza. Șomajul era de peste 10%. Așa ca Schroeder a trecut peste capul Ministerului Muncii si s-a dus direct la Volkswagen, la seful departamentului de Resurse Umane, Peter Hartz. Si i-a cerut sa gaseasca o soluție. Iar Peter Hartz i-a spus exact ce spunem si noi imbecililor de politicieni romani, de ani de zile: ne-ați omorat cu taxele! Contribuțiile de asigurari sociale sunt așa de mari, incat trebuie sa creștem preturile. Iar preturi mari, inseamna vanzari mici. Nu mai suntem competitivi. Avem nevoie de o piața a muncii mai flexibila. Avem nevoie sa-i exploatam mai eficient pe oameni.

Iar mini-joburile au fost soluția:

joburi fara salariu minim, ci cu salariu maxim: de 400 de euro pe luna. Indiferent de salariu, contribuție de asigurari sociale fixa, de 100 de euro. Angajații nu platesc nici un fel de taxe. Angajații pot sa aiba mai multe mini-joburi. Angajarea si concedierea pot fi facute pe loc, fara formalitați.

Socialiștii au urlat: pentru ca mini-joburile au crescut, intr-adevar, prapastia dintre bogați si saraci. Germania a ajuns pe locul 3 in lume la inegalitatea veniturilor, dupa Coreea de Sud si Statele Unite. Dar astazi, peste 2 milioane de germani sunt angajați in mini-joburi si-si caștiga painea singuri, iar statul nu mai e obligat sa-i țina in spate.

De aia are Germania excedent de 15 miliarde de euro la asigurarile sociale!

In Romania, pentru așa ceva faci pușcarie!

Daca o firma romaneasca ar incerca așa ceva, patronul ar fi pe loc bagat in pușcarie si ar primi 50 de milioane amenda penala.

In loc sa creasca flexibilitatea pieței muncii, statul roman a facut-o din ce in ce mai rigida, de la an la an: a desființat contractele de colaborare (PSD), a obligat pe toata lumea la plata CAS-ului (PDL), a marit numarul beneficiarilor de asistenta sociala (PNL-Mariana Campeanu). Romania n-a fost distrusa peste noapte (cum nici Germania n-a fost ridicata peste noapte): a fost nevoie de ani de zile pentru asta. Iar responsabil nu e doar un partid: ci toate!

Statul roman nu doar ca nu-ti da voie sa fii competitiv: ci te obliga sa fii necompetitiv! Si dupa aia, tot el se plange ca patronii romani, cica nu sunt in stare sa se descurce in timp de criza. In realitate, aceiași romani fac bani fara probleme in tari ca Marea Britanie sau Germania, unde se recunoaște clar ca nu statul si nu “clasa muncitoare” țin economia in viața: ci firmele private!

De aia are Romania deficit de 5 miliarde de euro la asigurari sociale!

Europa taxelor si Europa afacerilor.

Așa cum exista doua Romanii, exista si doua Europe. In fata crizei, guvernele au luat doua poziții, total opuse:

Unii au marit taxele. Dar spre surpriza lor, incasarile la buget au scazut. Deci banii tot nu le-au ajuns, așa ca au inceput sa taie disperați cheltuielile: Franța, Spania, Portugalia, Grecia, Romania etc. Aceasta politica a fost urmata si de partidele de dreapta, si de alea de stanga (nu exista nici o diferența intre Zapatero si Rajoy, sau intre Boc si Ponta). Alții au micșorat taxele si au taiat cheltuielile de la bun inceput. Iar acum incaseaza mai mulți bani la buget, pentru ca firmele au inceput sa aiba profituri mai mari, si tot mai mulți investitori sunt atrași de aceste tari: Marea Britanie, Polonia, Bulgaria, Letonia, Germania.

Deci unii merg pe soluția “iadului fiscal”: sa luam cat mai mult, de la un numar mic de bogați. Alții merg pe soluția “paradisului fiscal”: sa luam cat mai puțin, de la cat mai mulți. Unii maresc taxele, alții maresc baza de impozitare.

Care soluție funcționeaza? Pai e simplu: tarile care dau faliment, inseamna ca au ales greșit!

Deutschland uber alles!

Desigur, criza nu s-a terminat nici pe departe. Parerea mea este ca si Germania va fi afectata, inca din 2012.

Nimeni nu va scapa neatins de criza, nici macar China: pentru ca acum se schimba insași structura consumului mondial. Nu e o simpla criza economica; ci o criza de sistem. Consumatorii puturoși si plini de fițe, cei care-si cumparau case, mașini, electronice, excursii (pe credit si pe ajutoare sociale) dispar. Pur si simplu, incep sa moara de foame. Si odata cu ei, vor muri si multe firme de construcții, uzine de automobile sau firme de turism.

Altele se vor adapta insa: pentru ca apar noi consumatori, cu nevoi noi. Aceste nevoi vor fi foarte diferite, deci si cererea va fi mult mai diversa ca azi. Egalitatea sociala europeana, solidaritatea sociala, protecția sociala, se evapora ca un vis nerealist: pentru ca nu poți sa ai egalitate, intre om de succes si un ratat. Socialismul a fost o construcție artificiala de proasta calitate, care s-a prabușit la primul cutremur.

Europa (si probabil si SUA) se intoarce in acest moment la modelul natural de societate: capitalismul salbatic. In care unii sunt stapani, alții sunt utili, iar alții sunt morți. Iar Germania va fi in varful piramidei, pradatorul suprem. De fapt, este deja: cifrele economice o dovedesc. Iar guvernele europene o recunosc de facto: fara aprobarea Germaniei, nu mai mișca nimic, nici la Banca Centrala Europeana, nici la Bruxelles. Popoarelor poate nu le convine: dar popoarele deja nu mai conteaza. Pentru ca au dat faliment.

A inceput o noua ordine mondiala. A inceput Al Patrulea Reich.

Cu voia, sau fara voia voastra.