Sunt sigur ca ați fost pe stadion cu ocazia unui meci de fotbal, iar pe margine erau cel puțin zece persoane convinse ca joaca mai bine decat cei aflați pe teren… Eh, ce ți-a fi și cu mandria asta personala. Lucrurile nu stau diferit la raliuri, cand pe margine sunt diferiți „carcotași” care conduc mai bine decat Sebastien Loeb.

Dar totuși, cat de greu poate sa fie? Ai un volan și trei pedale, cu una mai mult decat la bicicleta, deci… realizabil, nu?

Nu ca nu ți-ai fi dat seama pana acum, insa pilotatul unei mașini de raliu este mult mai complex decat pare. In consecința, o sa discutam despre cateva manevre uzuale: handbrake turn, heel-and-toe, left-foot braking și Scandinavian flick.

Handbrake turn – sau intoarcerea „cu frana de mana” așa cum o știm cu toții, este folosita inca din cele mai vechi timpuri in raliuri pentru a putea negocia un viraj foarte strans. Tehnica presupune dispersia greutații mașinii catre exteriorul virajului și blocarea roților spate pentru a se putea produce derapajul dorit. In trecut, in cazul mașinilor cu roți motrice spate era nevoie sa se lucreze și cu pedala de ambreiaj pentru a decupla transmisia de motor și a preveni oprirea acestuia. In prezent, mașinile de raliu sunt dotate cu sisteme mecanice ale diferentialelor ce previn oprirea motorului atunci cand roțile spate sunt blocate.

Heel-and-toe este o tehnica de pilotaj mai rar folosita de cei neinițiațI, care presupune o metoda foarte eficienta de franare folosind atat frana de serviciu (de picior ), cat și cea de motor. Aici, lucrurile devin puțin mai complicate decat la bicicleta. Toate cele trei pedale sunt acționate simultan, insa cu forța de apasare diferita. Ideea este ca orice franare ajutata de frana de motor este mai eficienta, insa pentru a nu bloca roțile sau a produce daune cutiei de viteza, la viteze mari, in momentul decelerarii, motorul trebuie adus la aceeasi rotație cu cutia de viteze. Da, ți-am zis ca nu e chiar foarte ușor.

Tehnica presupune franarea cu varful piciorului drept, iar cu calcaiul, atingerea pedalei de accelerație, pentru a creste turațiile motorului. In același timp trebuie efectuata și retrogradarea unei trepte de viteza. In concluzie, trebuie sa fii cel puțin la fel de talentat macar ca Napoleon pentru a putea face toate aceste lucruri de-odata!

Left-foot braking – Michael Schumacher spunea ca pentru a fi rapid in orice moment, masina trebuie ori sa accelereze, ori sa franeze, niciodata sa nu se deplaseze din inerție. Tehnica franarii cu piciorul stang presupune un control mai bun asupra mașinii deoarece nu se pierde timp intre franare si accelerare, ambele putand fi efectuate instantaneu. Daca și asta vi se pare simplu, va spun din nou ca NU ESTE. Piciorul stang este obișnuit cu ambreiajul, așa ca prima franare riscați sa se dovedeasca a fi mai brutala decat doreați!

Scandinavian flick presupune dispersia masei mașinii catre partea exterioara a virajului. Mai concret, inainte de a intra in viraj, se vireaza in direcția opusa, iar apoi se contrabracheaza brusc in directia corecta, aceasta manevra duce la „ruperea” aderenței trenului de rulare și a deraparii masinii. Urmatoare etapa (mai dificila) este accelerația care trebuie menținuta „la podea” pentru a continua derapajul controlat.

Tehnica a fost implementata de catre piloții finlandezi și suedezi in jurul anilor ‘60 și este folosita și astazi. Daca inca te intrebi  „cat de greu poate sa fie?”, gandește-te ca nici piloților nu le iese tot timpul, dupa cum cu ușurința poți vedea in clipul de mai jos: