Si pentru ca tot veni vorba despre ce se mai vorbeste in targ, am auzit deseori in jurul meu, in ultimul timp, una dintre intre­ba­rile, devenita intre timp clasica, iscate de Premiile Oscar: ele re­compenseaza valoarea artistica a filmelor sau produsele cele mai de succes ale unei industrii?

Interesant este ca intrebarea revine in ultimii ani cu aceeasi forta, de parca intre doua ceremonii oamenii sunt hipnotizati si nu-si mai aduc aminte raspunsul destul de obvious, ca sa folosesc un englezism: ele recompen­sea­za industria de film americana si valorile ei. Care, de multe ori, nu sunt si ale noastre (ale europenilor), de aici poate aceasta amnezie si constanta revenire a dilemei axiologice a Osca­ru­rilor, la inceputul fiecarui an, pe agenda discutiilor. Atat timp cat nu sunt incalcate anumite reguli de fier ale industriei, celebra Academie incearca sa le impace pe amandoua.

Iar cand un film precum “Titanic” si “Slumdog Millionaire” ajung sa reprezinte uniunea perfecta intre cele doua tipuri de valori, atunci ele sunt rasplatite cu o avalansa de premii. Atingerea acestui echilibru atat de greu de gasit, ca atunci cand se intampla este celebrata cu entuziasm. Am auzit comentarii foarte interesante de la ti­ne­ri actori si regizori, care se refe­reau indirect la judecatile de va­loa­­rea ale criticilor, care se pierd de multe ori in analize ste­rile, uitand de intreg : “Am reva­zut zilele trecute «Titanic», a spus unul dintre ei, si mi s-a parut un film perfect”.

Adjectivul “perfect” era spus in ideea: echilibrat, armonios, cu un balans perfect al emotiilor, iti capteaza inte­resul indiferent de ce tip de spec­tator esti. Atunci cand un film materializeaza idealuri mai mult sau mai putin constiente ale unei generatii, el devine un fel de reper pentru aceasta. Despre ce valori ale societatii contemporane vorbeste “Slumdog Millionaire”? Includ ele si altele pe langa cea vitala, as spune, si anume placerea de a asculta inca o data povestea “cerse­torului transformat peste noapte in print” in care “iubirea este mai puternica decat banii”? Nu cred.

Cu un singur amendament. Sunt absolut sigura ca actuala criza de valori a capi­­talismului a fost catalizatorul care a propulsat acest film cu buget scazut in primul rand al establishmentului hollywoodian. Povestea realizarii filmului este ea insasi una din aceeasi categorie a Cenusaresei devenita Printesa. Dupa ce a reusit cu greu sa stranga banii pentru productie, filmul nu a fost cumparat de nicio casa de distributie mare, pentru ca a fost considerat neinteresant.

Festivalul Filmu­lui de la Toronto din septembrie, anul trecut, a fost cel care a aprins scanteia. Filmul a luat premiul publi­cului si a beneficiat de cel mai eficient sistem de publicitate: “din gura in gura”. A urmat succesul de la Globurile de Aur, ceea ce a facut din victoria la Oscaruri un simplu act de prezenta.

N-am revazut de curand “Titanic”. Nu stiu ce mi-ar mai spune acum, dupa o distanta de mai bine de 10 ani de la prima vizionare. Dar recunosc ca este un test bun pentru soliditatea va­lorilor promovate de lumea in care traim. Cred ca pentru “Vagabondul milionar” trebuie sa scurtam perioada. Nu de alta, dar viteza cu care ne miscam lasa in urma cuo rapiditate fantastica toate reclamele luminoase de pe marginea drumului.