In Suspans.ro, un interviu luat de Andreea Sterea Ioanei Visan, autoarea unor volume electronice de proza F&SF, disponibile in limba engleza in librariile online din intreaga lume (Amazon, Smashwords). Ioana povesteste despre experienta publicarii acestora, despre traseul scriitoricesc parcurs pina an prezent si despre planurile sale ambitioase de viitor. Am selectat, ca sa va facem pofta, un fragment in care Ioana Visan isi spune parerea despre publicarea pe hirtie:
Nu cred ca exista vreun loc in lume unde un contract cu o editura sa garanteze succesul. Sunt foarte multi factori in joc: textul de la care se pleaca, editarea, prezentarea grafica, marketingul si chiar climatul economic din perioada de lansare si imediat dupa. Toate pot influenta vanzarile. Daca nu ai o editura care sa preia o parte din sarcini, trebuie sa te ocupi tu de toate. Cat de bine isi indeplineste o editura obligatiile, asta depinde de la caz la caz… Si daca nu merge, mai e si vina scriitorului care nu si-a facut temele ca sa vada cu cine are de-a face. Parerea mea.
In BookMag, un nou articol din seria SFMania a lui Mircea Oprita, intitulat „Canonul in schimbare”, se ocupa de transformarile suferite de canonul literar, inclusiv cel al literaturii F&SF, pornind de la studiile cercetatorului spaniol Mariano Martin Rodriguez. O lectura care patrunde in miezul lucrurilor:
genul acesta, care intr-o vreme s-a complacut el insuși in postura de literatura de ghetou, iese din ce in ce mai des cu creațiile sale spre miezul actualitații literare, pretinzand sa fie tratat in consecința, conform aspirațiilor și realizarilor sale recente. Or, ceea ce descopera cercetatorul spaniol ca se petrece la nivelul istoriilor literare din ultimele doua decenii este conservatorism curat, nicidecum o recunoaștere deschisa a „atomizarii canonului și a convietuirii pe picior de egalitate a unei multitudini de lecturi ale istoriei literare“; dimpotriva, o „prelungire a ghetoizarii critice a literaturii științifico-fantastice“, așadar o marginalizare programatica, in contracurent cu tendințele canonului postmodernist occidental.
In sfirsit, pe pagina Facebook numita „Distractii in comunism”, Dan Dobos isi rememoreaza, cu savuroasa-i proza ce surprinde atent detaliile, o pagina din romanul propriei copilarii, sub titlul „Traducator de suspine”:
am fost amenințat cu bataia și cu o reclamație serioasa la liceu dupa ce am ignorat rugamințile fierbinți ale femeii care vindea ziare in cladirea Casei Carții de a nu o mai intreba de doua ori de pe zi daca nu cumva a primit Almanahul Anticipația. Cum de ce de doua ori pe zi? Fiindca se primea marfa dimineața și mai pe la pranz. Or pentru mine era important almanahul ala, fiindca, o sa va vina sau nu sa credeți, deși eram singurul care iși permitea sa și-l cumpere din banii de buzunar, nu il citeam numai eu. Aveam o groaza de prieteni amatori de SF.