Cultura

Gary Gibson. O space opera de numai 350 pagini!

De ce m-am apucat sa citesc The Thousands Emperors, cind aveam la dispozitie carti scrise de Niven & Benford, Peter Hamilton sau David Brin? In primul rind, pentru ca Final Days (primul volum din universul fictional in care se petrece si The Thousands Emperors) a fost o carte placuta la citit, iar romanul veteranilor Niven si Benford nu este deloc grozav.

Dar motivul principal l-a reprezentat faptul ca The Thousands Emperors este destul de scurt, avind probabil jumatate din paginile cartii lui Brin si o treime din cele ale lui Hamilton. Este atit de rar in acesti ani sa mai gasesti o space-opera care sa se intinda pe mai putin de 400 de pagini!

The Thousands Emperors se petrece la citeva sute de ani dupa evenimentele din Final Days, in Imperiul Tian Di, separat de restul Coalitiei prin distrugerea intentionata a gaurilor de vierme care legau planetele Tian Di de cele ale Coalitiei. Acest Imperiu este condus de un consiliu, numit Cei 1000 de Imparati, nemuritori prin folosirea clonarii si a copierii personalitatii. In fruntea lor se afla un anume „father Cheng”. Personajul principal este arhivistul Luc Gabion, care la inceputul romanului reuseste sa atinga telul pentru care a lupta toata viata: sa-l prinda pe Winchell Antonov, liderul organizatiei teroriste Black Lotus, care incearca detronarea celor 1000 de Imparati si din cauza careia, crede Luc, i-a fost ucisa familia. Insa dupa confruntarea cu Antonov, Gabion devine purtatorul unui implant periculos si misterios, implant care, desi il va ucide incet, ii da posibilitatea sa vada si sa auda lucruri care ii erau interzise pina atunci. Iar cind este chemat ca investigheze moartea arhitectului Reunificarii dintre Coalitie si Tian Di, Luc este aruncat in mijlocul unor evenimente care ameninta sa-l distruga nu numai pe el, ci si Imperiul Tian Di, si chiar invincibila si postumana Coalitie.

Spre diferenta de Final Days, unde am avut o multime de personaje si puncte de vedere, aici nu avem decit doua: cel al lui Luc ale carui capitole reprezinta trei sferturi din carte si cel al unui spion misterios trimis acum sute de ani de catre Tian Di in mijlocul Coalitiei. Mi-a placut multitudinea de personaje din Final Days, dar trebuie sa recunosc ca simplitatea firului narativ din The Thousands Emperors imi place parca si mai mult. De fapt nu este chiar atit de simplu, pentru ca Luc traieste din cind in cind frinturi din amintirile si personalitatilor altor personaje, unele vechi de citeva secole. Mi-a placut si modalitatea prin care Gibson foloseste cartile in acest roman, dimensiunea noua pe care o da cititului si accentele horror pe care le ia uneori cartea, accente care mi-au amintit de cele mai bune pagini ale lui Alastair Reynolds.

De asemenea, desi The Thousands Emperors si Final Days fac parte din acelasi univers ele se pot citi fara probleme ca si carti de sine statatoare. Finalurile amindurora sint perfecte din acest punct de vedere. Gibson incheie complet povestea din fiecare carte, dar intimplarile petrecute lasa deschise o gramada de portite pentru continuari. Iar ceea ce se intimpla in The Thousands Emperors pare sa prefigureze o amenintare la adresa umanitatii demna de universul Revelation Space.

Daca sinteti in cautarea unor space opera moderne, dar pline de sense of wonder, cu personaje interesante, teme actuale si fascinante, si in plus sa nu se intinda pe mai mult de trei, patru sute de pagini, atunci va puteti opri linistiti la cartile scotianului Gary Gibson.

About Jacqueline Simpson