Primavara inseamna DIETA! Intr-o redactie unde femeile detin majoritatea, mai bine de jumatate sunt intr-o dieta de vreo luna/ au inceput sa tina o dieta saptamana asta/ se pregatesc sa tina dieta si acum sunt la pasul de documentare: “ce dieta mi se potriveste?”.
N-o sa va spun acum ca arat ca Madalina Ghenea si mananc pita cu unsoare o data pe zi, dar nici n-o sa fiu ipocrita si n-o sa neg ca am si eu dimineti – multe – in care imi vine sa arunc dulapul pe fereastra si sa vin la serviciu in singurele haine in care mi se pare ca mai intru si nu arat ca un parizer sufocat: pantaloni de bumbac (bine, de trening!), un tricou si un cardigan (larg, bineinteles!).
Asaltata de informatii despre diete de tot soiul, mi-am amintit de perioada in care faceam sport. Acum 10 ani, inainte de bac. Bref, m-am gandit ca e mai bine sa dau bac-ul la sport decat sa mai invat la o materie. Concluzia: o nota de 10 luata cu greu, dupa luni de antrenament, si placerea de a purta blugii din clasa a VII-a. Aveam 47 de kilograme! Dar cum nu mai am timp si, recunosc, nici dispozitie sa alerg de doua ori pe zi, sa fac 100 de abdomene pe zi si alte exercitii care ma obosesc doar cand ma gandesc la ele, pe la sfarsitul lui iunie n-o sa am 47 de kilograme. Sunt sigura!
Si nici nu planuiesc sa ma infometez sau sa mananc ce nu-mi place ca sa intru in blugi masura 24. Nici 26 nu-mi suna jenant! Ceea ce vreau sa spun este ca, exceptand cazurile in care oamenii mananca fara sa se gandeasca la urmari, nu mi se pare tragic sa nu fii 90/60/90. Chiar acum, in timp ce scriu, ma infrupt dintr-o salata de vinete facuta de mama. Cu paine, cum altfel?!
Si stiu ca aceasta salata DE LI CIOA SA n-o sa ma duca de la blugii 26 la plus size cat ai zice “peste” ( ca tot veni vorba, ce bine-ar merge o caracatita pe gratar la o taverna in Grecia! YUM!). Si daca totusi n-o mananc, maine nu voi purta masura 24. Adevarul e ca imi place sa mananc si nu mi-e rusine sa recunosc! Si nici voua n-ar trebui sa va fie, pentru ca nu e un pacat si nici un viciu. E o PLACERE!
Nu ma simt vinovata dupa ce mananc. Si nu ma gandesc la cantar dupa fiecare imbucatura! Recunosc, insa, ca am grija sa nu ma bucur non stop de mancarea aia, cu adevarat delicioasa. Si salata e buna, dar nu se compara cu…un steak Diane! (Cautati repede pe google Gordon Ramsay Steak Diane! E un soi de orgasm culinar!)
Cred foarte tare in the power of thinking. Refuz sa ma gandesc la cat de grasa o sa fiu dupa o portie de paste! Le-am mancat, mi le asum, diseara mananc un fruct si gata! Sa-mi fie de bine! Si cred cu tarie ca o gandire care nu inseamna “fiecare pasta se va pune pe burta, brate, coapse, picioare, peste tot!” e foarte sanatoasa! Nu sunt naiva si nu cred ca poti manca 3 portii de paste pe zi fara sa te ingrasi daca iti spui ca nu te vei ingrasa. In cazul asta te minti!
Pe scurt, nu va mai ganditi la kilograme inainte, in timp ce si dupa fiecare masa! Mancati ce va pofteste inima, cand va pofteste inima! Nu faceti excese, nu mancati pana nu mai puteti and then some more si nu credeti atunci cand auziti declaratii de genul “eu mananc tot ce vreau, cat vreau, cand vreau si sunt masura XS” pentru ca this is a BIG FAT LIE! Si cel mai important, ASUMA-TI TOT SI SIMTE-TE BINE IN PIELEA TA!
O primavara frumoasa va doresc!