„O femeie nu este niciodata doar o femeie, draga Max. Este, de asemenea – si mai ales –, barbatii pe care i-a avut, ii are si i-ar putea avea. Niciuna nu poate fi inteleasa fara ei… Si cine are acces la acest dosar poseda cheia seifului.”
Suna trivial, simplist, misogin? De fapt, cunoscutul scriitor spaniol Arturo Perez Reverte contureaza cu finete o lume a opulentei, a elegantei de altadata si a dragostei care traverseaza decenii, in ciuda distantei.
“Tangoul vechii garzi” este povestea amorului incert dintre Max Costa, un dansator monden al anilor ’20, si Mecha, pe atunci sotia unui celebru compozitor, care se reintalnesc intamplator dupa patru decenii de la primul lor tango, intr-o noapte pe mare. Cartea o gasiti pe site-ul buybooks.ro – librarie online precum si alte articole despre carti din toate categoriile de interes.
Derulata la bordul transatlanticului Cap Polonio, pe planeta glamour-ului – Riviera Franceza si intr-un boem Buenos Aires, aceasta cronica a inaltei societati din anii ’20, ’30 si ’60 ai secolului XX fascineaza prin siguranta scriiturii, minutiozitatea detaliilor de epoca, rafinamentul erotismului si intrigile captivante, din care nu lipsesc partidele de sah, tangourile argentiniene, trecutele escrocherii sentimentale, spionajul si razboiul civil spaniol, carnetele secrete si umbra KGB-ului.
Avem de-a face cu un roman complex, in care aventura si dragostea intalnesc multiplele forme ale luxului si nebanuite fantezii tainice din cufarul unui mare povestitor.
Cand salupa Riva se indeparteaza de debarcaderul de la Marina Piccola, Max Costa ramane o vreme sprijinit de parapetul ce apara cheiul, observand cum patrunde siajul in suprafata albastra a golfului. Apoi isi scoate cravata si haina uniformei si, cu ea pe brat, o ia inapoi spre masina parcata aproape de cladirea Garzii Financiare, la poalele falezei ce se inalta si tine pe umeri Sorrento. Ii da cincizeci de lire baiatului care pazeste Jaguarul, porneste motorul si conduce incet pe soseaua care urca pana in oras, descriind o curba stransa. Cand ajunge in piata Tasso, se opreste inaintea a trei pietoni care ies din hotelul Vittoria.
Sunt doua femei si un barbat si el ii urmareste cu privirea, distrat, in timp ce acestia traverseaza strada la mica distanta de botul masinii. Arata a turisti instariti, din cei care vin cand se incheie sezonul, ca sa se bucure de mai multa liniste, de soare, mare si clima placuta care se mentine pana toamna foarte tarziu, evitand neplacerile si inghesuiala verii. Barbatul are vreo treizeci de ani, poarta ochelari de soare si un sacou cu cotiere din piele de caprioara. Femeia mai tanara e o bruneta cu infatisare placuta si fusta scurta si are parul strans intr‑o coada lunga, lasata pe spate. Cealalta, mai in varsta, mai matura, e imbracata cu un pulover bej si o fusta de culoare inchisa si are pe cap o palarie barbateasca de tweed sifonata, de sub care i se vede parul cenusiu, tuns foarte scurt, cu tonuri argintii. Este o doamna distinsa, apreciaza Max. Cu acea eleganta pe care nu ti‑o da imbracamintea, ci felul de a o purta. Peste ceea ce se poate vedea de obicei in vilele si hotelurile bune din Sorrento, Amalfi si Capri, inclusiv in aceasta perioada a anului.
Exista ceva la cea de‑a doua femeie care te starneste s‑o urmaresti cu privirea in timp ce traverseaza piata Tasso. Poate felul cum se comporta, cu miscari incete, sigura pe ea, cu mana stanga tinuta cu indolenta in buzunarul puloverului – cu acel mod de a se misca al celor care au pasit ferm o buna parte a vietii lor, calcand pe covoarele unei lumi care le apartinea.