Televiziuni pe ritmuri orientale

Pentru ca deja am inceput sa ne obisnuim sa ni se livreze fiecare program de divertisment pe ritmuri orientale, ori ar spune unii, aproape orientale, nici nu le-am vedea altfel, poate numai daca le-am recepta pe cele straine in locul celor romanesti, de aceasta data, din greseala si din nefericire.

Curios sau nu, tocmai televiziunile cu un succes relativ mare (alde ProTv, Antena 1 etc.) apeleaza la aceste ritmuri orientale pentru a-si intregi programele de divertisment — iarasi, curios este ca mare parte din aceste televiziuni are in grila programe de divertisment care, culmea, folosesc ritmurile orientale in mod ironic, insa desfasurarea, care ocupa deja prea mult spatiu, ne lasa sa intelegem cu totul altceva, si nicidecum ca sunetele pe care le auzim sunt doar ironizatoare vizavi de un stil muzical: manelele. Si ca tot am spus si cuvantul dur, aproape tulburator pentru urechile unora, explicam si de ce facem referire la ele, numindu-le ritmuri orientale.

In primul rand, credem ca fiecare isi are propriile impresii despre ce asculta: unii cred ca Mozart a fost un copilas anemic pe langa un manelist anume, prin urmare, e posibil sa asculte muzica deja clasica, pe cand altii cred ca ceea ce ei asculta nu sunt manele, ori pur si simplu nu le pasa, atat timp cat, nu-i asa, rezoneaza cu muzica respectiva.

Pe de alta parte, a devenit un subiect atat de sensibil, incat parca ti-e si frica sa-l si silabisesti, darmite sa-l pronunti, caci intotdeauna se vor gasi oameni mai guralivi ca tine, sa-ti tina piept vitejeste. Ceea ce uita unii, din nefericire, este ca perioada neagra a trecut, deci fiecare are dreptul sa-si spuna opinia, bineinteles, atat timp cat nu-i jigneste pe ceilalti.

In sfarsit, spunem ritmuri orientale, pentru ca numai in aceasta maniera vom reusi sa cuprindem toate subgenurile, respectiv melodiile derivate. In definitiv, credem ca manelele sunt ritmuri orientale hibridizate. Si, revenind la televiziuni, situatia este pe cat de anosta, pe atat de amuzanta — caci tocmai acest paradox, care se zbate precum un viermisor in intestinele televiziunilor, da o culoare distinctiva fiecarei parti, adica e putin straniu sa urmaresti principalul jurnal de stiri de pe un post generalist, in care se invinovateste, ba diferite personaje care arunca in piepturile manelistilor cu bani, ba tinerii care, chipurile, fac parte din „generatia manelelor”, dupa care urmaresti un serial cu personaje care abordeaza asa numitele ritmuri orientale.

Ba mai mult decat atat, inainte ai urmarit o emisiune de divertisment, cu invitati care canta manele, insa cu un moderator care isi cam bate joc de toti invitatii, urla ca din gura de sarpe ori de cate ori simte ca are ceva important de spus si, bineinteles, taie si spanzura printre toti artistii incapabili sa cante live. Interesant este ca-si aroga si calitatea de desavarsit cunoscator al muzicii de calitate.

In fine, cum spuneam, fiecare are dreptul sa-si faca stiuta opinia, fie ea si pe un post de televiziune. Pai si in acest caz, serios, ce sa mai intelegem? Pe langa confuzia creata, nici nu mai stim ce sa credem. In schimb, slava Domnului, cand vin sarbatorile de iarna, televiziunile ne arata cu exactitate care le este pozitia cu privire la promovarea ritmurilor orientale — ProTv, Antena 1, B1TV si, mai nou, minunatul Kanal D isi arata muschii pe ritmuri orientale. Ne trebuie nervi de fier, caci numai daca facem o plimbare printre aceste posturi, si nu numai, ne vom gasi pusi in fata unei situatii putin ingrijoratoare. Si aici, nu e neaparat vorba de faptul ca unii dintre noi nu am agrea acest gen, ci de faptul ca atunci cand ni se da ceva cu nemiluita, exista riscul sa ajungem la dezgust.

E drept ca putem evita astfel de momente, insa tot la fel cum le putem evita, putem sa ne lovim de ele. Chiar si asa, numai daca indraznim sa deschidem fereastra, ori pur si simplu sa facem o plimbare scurta prin oras, exista riscul sa ni se falfaie urechile pe ritmurile orientale. Pe de alta parte, televiziunile ofera ceea ce publicul cere, dar acest lucru nu justifica in niciun chip disperarea cu care se livreaza anumite asa zise programe de divertisment.

Bunul gust ori buna crestere le au, sau ar trebui sa le aiba, toti oamenii. Cu alte cuvinte, nimeni nu le imputa televiziunilor faptul ca o buna parte din frecventa lor este setata pe ritmuri orientale, ci le reproseaza tocmai faptul ca fac abuz si le promoveaza, aproape tot timpul, ceea ce, de fapt, nu ar trebui. In fine, nu ne mai ramane decat sa vedem desfasurarea de forte din acest an, sarbatorile de iarna se apropie cu repeziciune, drept urmare, televiziunile fac pregatiri de zori. Poate ca, macar in acest an, chiar daca nu ne uitam la televizor, ceea ce ar fi si indicat, sa auzim ca situatia s-a mai imbunatatit si ca televiziunile si-au amintit ca mai sunt oameni, care au alte asteptari, culmea sau nu, nici macar aceleasi ca ale lor, si-anume sa urmareasca ceva decent, la care, pana la urma, sa se uite si copiii. In fond, ritmurile orientale nu sunt chiar pentru toti cei 20.000.000 de locuitori ai acestei tari.

Pe acelasi subiect

Recente