„Timpul zboara cand te distrezi” . Nu stiu exact cui i se atribuie aceasta fraza, dar imi aminteste de un vechi coleg de doctorat pentru ca era una dintre frazele lui preferate. Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja peste 1.000 de postari la rand de cand mi-am propus provocarea de a publica o postare zilnica timp de un an intreg. Pentru mine este un numar magic si de ce sa nu o spun, sunt mandru ca l-am atins. Cand am inceput nu ma gandisem sa ajung la 1.000 de articole publicate cu o frecventa de o noua intrare pe zi. Ar fi fost o cifra prea mare. Scopul este prea departe pentru a te motiva pentru asta zilnic.
Timpul a trecut atat de repede in ultimele 33 de luni si 2 zile incat aceasta postare este de fapt numarul 1.006. Aproape ca nu mi-am dat seama ca atinsesem deja piatra de hotar. In ciuda faptului ca am atins deja unele subiecte in postarile anterioare, as dori sa revin la unele aspecte pentru a explica cum am ajuns aici.
A scrie o postare zilnica nu este mare lucru
Pentru inceput, trebuie spus ca a scrie o postare zilnica nu este o problema atat de mare . Oricine o poate face. Nu este nimic deosebit in acest sens. Omul a realizat lucruri mult mai incredibile decat sa acumuleze intre 500.000-1.000.000 de cuvinte intr-o perioada de 33 de luni. Desi este o mare satisfactie pentru mine, sunt si constient ca, in realitate, nu este o problema atat de mare. Este ceea ce mi-am spus din prima zi. Intrucat provocarea nu mi s-a parut prea mare, nu am fost intimidata. Am avut experienta in scris postari si in conducerea blogurilor. Provocarea initiala de a publica 1 postare in fiecare zi timp de 1 an a fost realista, avand in vedere ca eram suficient de pregatit pentru ao realiza.
Oricine este capabil sa posteze o postare zilnica, nu este atat de complicat
Lectia invatata : desi etapa finala poate fi foarte mare, stabileste-ti un obiectiv initial pe care, pe baza cunostintelor, aptitudinilor si experientei tale, este fezabil de atins. Nu te face prea usor nici pentru tine. Trebuie sa va coste efort si necesita parasirea zonei de confort pentru a-l atinge.
Sarbatoreste etapele anterioare atinse
In ultimii ani am invatat ca nici succesul, nici esecul nu sunt foarte relevante . Sunt doar statii pe drumul fericirii. Scopul meu pe termen lung este sa nu ma opresc. Nu stiu care va fi situatia mea personala maine, asa ca oricum nu va fi posibil sa ajung la urmatoarea cifra magica de 10.000 de postari la rand. Trebuie sa sarbatoriti micile repere si sa va bucurati de calatorie. Este evident ca imi place foarte mult ceea ce fac. Desi exista din cand in cand postari in care poti citi printre randurile frustrarii mele legate de anumite situatii sau subiecte, blogul meu serveste drept canal de descarcare a energiei negative care in cele din urma nu te duce nicaieri.
Trebuie sa sarbatoresti micile repere inainte de a trece linia de sosire
Lectia invatata : nu trebuie sa asteptati pana cand treceti linia de sosire. Trebuie sa te bucuri de calatorie pentru a maximiza timpul fericirii. Suferinta si iesirea din zona ta de confort sunt inutile daca nu simti bucurie in tine pentru ceea ce obtii cu fiecare pas pe care il faci.
Transforma provocarile in obiceiuri si stil de viata
Cei care citesc des acest blog stiu ca imi place sa alerg. Sunt pasionat de distante lungi, desi momentan nu am ajuns la mai mult de 42 de kilometri. Am finalizat 10 curse in orase din toata Europa: Berlin, Paris, Barcelona, Madrid, Stockholm, Roma, Florenta, Koln, Bodensee (Elvetia) si San Sebastian. Ma consider un alergator de maraton. Acum „alerga” este foarte la moda si toata lumea se inscrie la cursele populare. Pentru ca ai alergat un maraton nu devii un alergator de maraton, asa cum scrierea unei postari nu te face blogger. Este un stil de viata, face parte din viata ta de zi cu zi. Am integrat ambele pasiuni in ziua mea (alergare si blogging). Merg sa alerg de 4 ori pe saptamana si scriu o postare in fiecare zi. Nu dau gres niciodata pentru ca nu ma gandesc niciodata sa nu ies la antrenament sau sa las 24 de ore sa treaca fara sa postez.
Trebuie sa consideri provocarea ceva la fel de normal ca curatarea dintilor in fiecare zi
Lectia invatata : marile provocari nu pot fi atinse daca sunt luate in considerare in acest fel. Ele trebuie sa fie integrate in viata de zi cu zi. Trebuie sa fie la fel de normal ca si curatarea dintilor. Nu este un proiect, este un stil de viata care nu este pus la indoiala pentru ca este felul in care vrei sa-ti traiesti viata.
Concentrati-va pe elementele esentiale pentru a atinge obiectivul
Nu ajungi la 1.000 de postari la rand fara a sacrifica lucrurile. In cazul meu sunt mai multe. Nu trag niciodata un pui de somn pentru ca este un moment sacru in care pot face o postare sau pot face alte lucruri mai utile decat doar somnul. Ma odihnesc mergand la culcare devreme si profitand la maximum de orele dintre sticla si sticla. Consider ca nu pot face totul. Unul dintre cele mai „violente” si negative lucruri este sa nu raspunzi la toate comentariile de pe acest blog. Nu am cont Google+, nu am pagina de Facebook, nu imi pasa prea mult de SEO etc. Ma concentrez pe scris, punct. Poti citi printre randuri ca este un subiect de care sunt la fel de pasionat si obsedat.. Pentru mine, acesta din urma nu a fost niciodata ceva pe care l-am considerat ca fiind ceva negativ, ci mai degraba opusul. Obsesia bine canalizata este o sursa infinita de energie. Este adevarat ca te joci cu focul si risti sa te arzi. Dar daca esti constient de partea sa intunecata, poti invata sa-l controlezi astfel incat sa functioneze in favoarea ta.
Trebuie sa te concentrezi pe elementele esentiale pentru a atinge obiectivul
Lectia invatata : atat in viata, cat si in marketingul online exista multe optiuni care nu trebuie confundate cu obligatii. Trebuie luat de la sine inteles ca nu se poate face totul. Este mai bine sa va concentrati pe un aspect cheie al unei etape si sa-l urmariti cu o obsesie sanatoasa.
Recenziile sunt bune, dar enervante
Intotdeauna am spus ca feedback-ul este bun. Nu m-am razgandit de atunci. Una dintre principalele temeri pe care le ai cand incepi ca blogger este sa fii criticat .. Apoi iti dai seama ca este ceva ce nu poti evita daca faci lucrurile cu adevarat bine. Daca incerci sa scrii pentru toata lumea, pana la urma ajungi sa scrii pentru nimeni. Chiar daca o critica este justificata, intotdeauna doare la inceput. E ca o mica intepatura cu un ac. Sa fim cinstiti. Cu totii ne enervam din prima clipa. La inceput am fost foarte fierbinte cu comentarii distructive de genul „Aceasta postare chiar nasol”. De-a lungul timpului am invatat sa o iau cu umor si chiar sa imi iau un mic zambet pe buze cand o vad. Intotdeauna ma gandesc in acele momente ca persoana trebuie sa fi avut o zi proasta. Aceiasi parinti, partener sau copii au provocat disconfort si furie pe care acum plateste cu bloggerul. Chiar ma intristeaza. Impartasesc altor bloggeri ca daca primesti 1. 000 de comentarii pozitive si unul negativ, cel care te-a pus sa nasti te lasa nedormita. Nu suntem capabili sa ne bucuram de marea majoritate pozitiva si devenim obsedati de cei care nu ne „iubesc”.
Nu este necesar sa mananci prea mult capul cu criticii pentru ca sunt inevitabile
Lectia invatata : trebuie sa incetezi sa-ti mai zgariesti prea mult mintea cu comentarii negative. Nu sunt bune pentru mult. Feedback -ul constructiv trebuie luat in serios , dar fara a te lasa demoralizat de el.
Partea intunecata a blogging-ului exista
Unii cititori sunt surprinsi cand ma intalnesc personal. Nu imi spun, dar este foarte probabil sa fie dezamagiti. Cand citesti unele postari iti poti imagina o persoana comunicativa si extrovertita. In viata reala sunt exact opusul. Nu-mi place deloc sa fiu in centrul atentiei. In grupuri de oameni prefer sa observ inainte de a participa la conversatie. Spuneam ca este pentru ca sunt timid, dar acum il consider mai mult felul meu de a fi. Sunt un om cu putine cuvinte si nu ma simt incomod cu asta. A avea un blog care in cele din urma atrage atentia unor cititori te expune. Nu pot sa explic foarte bine, dar oamenii te vad diferit. Multi cred ca trebuie sa fii mereu alaturi de ei.Primesti e-mailuri, tweet-uri, mesaje pe LinkedIn, invitatii la o cafea pentru a vorbi despre un proiect etc. iar in timp poti fi coplesit de atata comunicare. Unii chiar se enerveaza sau reactioneaza intr-un mod enervat daca nu raspunzi imediat. S-ar putea sa ti se para ciudat ca o consider o latura intunecata a blogging -ului . Cand incepeti sa va dedicati 20%-30% din ziua de lucru gestionarii intregii comunicari care decurge din activitatea dvs. de blogger, tot o veti intelege mai bine (sau nu).
In timp, toata atentia pe care o primiti poate fi coplesitoare
Lectia invatata : trebuie sa limitezi comunicarea pentru a nu te coplesi. Trebuie sa accepti ca nu toata lumea te poate placea. Faptul de a „nu raspunde” care mi se parea imposibil inainte este acum o modalitate de a te proteja pentru a supravietui unei zile care este deja solicitanta in ceea ce priveste sarcinile in asteptare.
Cautati ceva unic cu care va relationati ca blogger
Acum multi se vor gandi la brandingul personal si la reputatia online. Da, are ceva de-a face cu el, dar poate fi mult mai simplu. Daca ar fi sa ma descriu cu un cuvant precum blogger, as alege constanta . In fiecare zi apare o postare la 00.01. Este ceea ce te poti astepta de la mine. Desi nu-mi place sa-i spun asa, face parte din brandul meu ca blogger. Multi au copiat ce sa publice la un moment dat. Nu stiu daca au fost bune sau rele. In cazul meu am o crestere a vizitelor la momentul publicarii. Cititorii anticipeaza noua postare si intervin neanuntat. Cei care intra mai rar ma viziteaza pentru ca stiu ca daca au trecut cateva zile vor avea da sau da continut nou de citit. Constanta este ceea ce ma defineste cel mai bine ca blogger si imi place sa cred asta si in viata.
Trebuie sa gasesti ceva unic, care sa iti permita sa iesi in evidenta de restul
Lectia invatata : generarea de asteptari pozitive ajuta enorm la crearea unei comunitati in jurul blogului tau. Gasiti ceva unic cu care cititorii va relationeaza. Poate fi orice lucru care este perceput ca fiind diferit de restul.
Nu trebuie sa fii cel mai bun blogger, ci cel mai potrivit
Am furat aceasta fraza lui Alfonso Alcantara pentru a o pune in contextul blogging -ului. Scopul meu nu este sa devin cel mai bun blogger de marketing online. Clasamentele si pozitiile sunt subiective si se modifica in timp. Termenii absoluti nu functioneaza. Nu public cel mai bun continut legat de marketing. S-au nascut multe bloguri si bloggeri care imi dau trei ture in multe aspecte. Este in regula daca gasesti continut mai bun in alta parte. Chiar voi fi bucuros sa te ajut sa-l gasesc. Cititorii care urmaresc acest blog in fiecare zi sau saptamanal stiu ca voi fi acolo la 00:01. Va fi o noua postare pentru ei. Uneori ceea ce scriu va fi de folos multora, alteori foarte putini. Sunt multumit ca doar 1 persoana pe zi a reusit sa scoata ceva pozitiv din articolele mele. Pentru acel cititor nu trebuie sa fiu cel mai bun. Sunt cel mai potrivit pentru ca la momentul in care aveti nevoie de informatii eu am fost bloggerul care v-am furnizat. Maine s-ar putea sa gasiti chiar un lucru nou care va va fi de folos.
Fiind acolo cand au nevoie, poti cantari mai mult decat sa fii cel mai bun
Lectia invatata : prezenta la momentul potrivit depaseste excelenta. Poti fi cel mai bun, dar intarzii. Trebuie sa fii util cuiva la un moment dat. Sa stii ca ajuti o alta persoana si ca aceasta persoana te anunta ca este o sursa infinita de energie.
Nu ma asteptam ca pana la urma sa iasa o postare de peste 2.000 de cuvinte. In acest moment stau in tren si am senzatia ca as putea continua asa pentru totdeauna. Trebuie sa intorci pagina. Privind in oglinda retrovizoare este bine sa vezi drumul din fata, dar este si mai important sa vezi ce este in fata.
Vreau sa multumesc tuturor persoanelor care urmaresc frecvent acest blog: celor care comenteaza, celor care nu, celor care imi trimit e-mailuri, celor care distribuie continutul meu pe retelele de socializare, celor care il mentioneaza in articolele lor si tuturor celorlalti care doar bucurati-va de citit fara a participa. Multumesc sotiei mele care imi lasa timpul meu de fiecare data cand am nevoie de el pentru a primi postarea zilnica. Fara ea nu ar fi posibil.