Sunt trei mari coordonate care impart, dar si echilibreaza viata fiecarui individ social: viata personala, viata profesionala si hobby-urile.
Desi importanta celor trei nevoi majore difera de la o persoana la alta, psihologii sustin ca viata profesionala poate reprezenta – mai mult decat stabilitate financiara – definitia a ceea ce suntem.
Dorinta de a deveni “cineva” intr-o lume plurivalenta si agitata te urmareste inca din copilarie, cand eroii materializati in campioni, astronauti sau cantareti celebrii iti ofera un sentiment de implinire unic.
Apoi, perceptia visului profesional se deformeaza – chiar inainte ca instinctele tale sa incline catre o anumita abilitate – prin influenta factorilor externi: parinti, colegi, profesori.
“Modul in care oameni isi aleg cariera este incredibil de primitiv” afirma Nicholas Lore, fondatorul institutului Rockport (un institut de indrumare profesionala) si autor al cartii “Pathfinder”. Acesta sustine, de asemenea, ca “nu este de mirare cum atat de multi oameni sunt nemultumiti de locurile lor de munca”.
In mod inevitabil, exista mame care isi sfatuiesc fiul sa devina avocat, tati care isi doresc ca fetele lor sa devina medici sau tineri care isi aleg la intamplare o facultate, fie pentru ca nu mai au timp, fie pentru ca promite, in viitor, posibilitatea unui salariu mare.
Un scenariu practic si benefic, daca iei in considerare si o educatie desavarsita prin stagii de pregatire, locuri de munca part-time, acumulare de experienta si, imediat dupa, un loc de munca foarte bine platit. Mai bine spus, inceputul unei cariere spectaculoase mereu in ascensiune.
Exista o singura problema care intervine in cele mai multe cazuri: daca locul de munca nu reprezinta adevarata vocatie?
Momentul in care iti adresezi singur aceasta intrebare este si momentul in care realizezi ca permanenta ta nemultumire deriva din incompatibiliatatea dintre cerintele jobului tau si personalitate sau abilitati.
De exemplu, sunt oameni de stiinta care, dupa ani de zile de concentrare intr-un singur domeniu, devin frustrati de faptul ca nu au avut niciodata libertatea de a-si expune creativitatea sau imaginatia. Sunt medici care nu se pot obisnui cu repetitivitatea acelorasi actiuni sau avocati care, dupa ani de practica in mediul juridic, ajung la concluzia ca prea multa birocratie ii oboseste sau ii plictiseste.
Astfel, multi oameni isi pierd bucuria de a construi ceva trainic sau de a se dezvolta in mediul profesional: ofera o importanta mare recompenselor externe, cum ar fi banii, puterea, prestigiu si isi amintesc abia tarziu de natura instrinseca a unui loc de munca.
Responsabilitatile – care ar trebui sa fie in raport de coordonare cu abilitatile tale – si valoarea muncii sunt vitale pentru sentimentul de implinire.
Un alt aspect relevant este stabilirea diferentei dintre nefericirea provenita din neadaptarea personalitatii tale cu activitatea pe care o desfasori si nefericirea provocata de mediul de lucru.
“Multi oameni nu urasc ceea ce fac la locul de munca, ci persoanele pentru care isi desfasoara activitatea, iar in cazul acesta nu trebuie sa schimbi locul de munca, ci sa imbunatatesti relatia cu managerii”: spune Barbara Safani, proprietarul Career Solvers, New York
Un alt specialist in domeniu, profesor si psiholog la Stanford, accentueaza importanta alegerii carierei potrivite, referindu-se la stransa legatura intre cariera si sentimentul de identitate si autenticitate.
Cei care nu se pliaza pe structura jobului pe care l-au ales dobandesc, cu timpul, sentimentul unui impostor, iritare constanta sau simptomul de superioritate in raport cu ceea ce fac.
Ca sa nu fii acaparat pentru totdeauna intr-un sistem neadecvat felului tau de a fi, psihologii propun o atentie crescuta la procesul decizional. Oamenii ar trebui sa-si cunoasca abilitatile, sa se concentreze la slabiciuni si sa caute job-urile care sa se identifice cu gandirea lor (conceptuala sau mai putin conceptuala), orientarea spre prezent sau spre viitor, constientizarea spatiala foarte dezvoltata, etc.
Iar, daca decizia a fost luata, nu e nimic grav in a te reorienta, indiferent de varsta. Trebuie doar sa faci economii care iti vor permite o schimbare fara griji suplimentare si sa te impaci cu gandul ca o alta profesie nu iti va oferi o viata numai cu lapte si miere.