Cunoscand acuma ce este comunismul – asemenea unei hidre care patrunde cu tentaculele ei pana in cele mai intime resorturi ale Statului – putem sa trecem la problemele aparatiei nationale. Ce putem face pentru a nu ne lasa devorati de acest monstru invizibil?
Primul principiu si cel mai important ce trebuie sa-l respectam in lupta contra imperialismului comunist este sa nu cunoastem mai intai propria noastra identitate: cine suntem, ce reprezinta, care e stea pe care-l servim? Ca sa te aperi, trebuie sa stii mai intai ce aperi: ce pozitie, ce front, ce idee, ce transee politica si spirituala. As vrea sa insist asupra acestor chestiuni, pentru ca numai de aici, din aceasta incinta, din aceasta fortareata a propriilor noastre covingeri, ne putem face un sistem eficient de aparare contra primjdiei comuniste. Pentru a nu putea infrunta cu succes cu acest inamic redutabil, trebuie sa delimitam mai intai lumea noastra de lumea lor, sa tragem linia de separatie intre comunitate crestina europeana si barbaria comunista. Comunistii, in aceasta privinta, ne pot servi de maestri. Ei nu numai ca isi ingradesc lumea lor cu obstacole ideologice, dar, pentru ca sa patrunda nici o influenta daunatoare in imperiul lor, o ingradesc si cu obstacole materiale, cu ziduri de ciment si sarma ghimpata. Daca nu stim cine suntem si care e lumea pe care noi o incorporam, riscam, fara sa ne dam seama, sa trecem in tabara inamicului si chiar sa inarcem armele contra propriilor noastre Patrii.
E un fapt bine cunoscut ca cel dintai asalt si cel mai grav pe care trebuie sa-l suportam din partea comunismului international este contra conceptiei noastre de viata, contra sistemului nostru de valori, asa cum el sa cristalizeze in doua milenii de civilizatie crestina. Planul conspiratiei comuniste, asa cum a fost elaborat inca acum 150 de ani si poate chiar mai inainte, prevedea, ca prim obiectiv si cel mai important, sa zguduie fundamentele societati europene, sa corupa principiile care ii inspira forma ei de viata. Fiecare civilizatie are o anumita structura, constituita din anumite credinte. Daca aceasta structura e alterata, daca convingerile general acceptate slabesc, atunci si lumea in care traim isi schimba infatisarea. Pe nesimtite se produce o transformare in mentalitatea noastra,
Daca comunismul reuseste sa provoace in sanul societati crestine si al culturii europene un proces de autodisolutie, atunci mult mai mult va putea sa subjuge popoarele din aceasta arie. Nu poti sa aperi ceea ce nu mai considera o valoare primordiala a existent. Nu poti sa lupti si sa mori pentru o idee care nu-ti mai spune nimic, care sa stins in sufletul tau si nu-ti mai trezeste nici o durere si nici un entuziasm. Ramane asadar bine stabilit ca comunism ataca mai intai interiorul nostru, urmarind sa ne dezradacineze, sa ne rupa de trecut, de istoria noastra, de mormintele strabunilor, de fapt lor lor glorioase, de Biserica care ne-a botezat, de mileniile care ne-au plamadit existenta. Inainte de a cotropi popoarele si a le subjuga, comunismul le dezorganizeaza resorturile lor vitale, pentru a nu mai putea reacționa cu toata vigoarea în fata primejdiei. Paralizia instinctului de conservare a unei civilizatii, al unui popor, este in fond oconsecinta a paraliziei ce a suferit-o in prealabil creierul sau. Cea mai mare nenorocire ce se poate abate asupra unui popor nu e sa sufere lipsuri, sa poarte razboaie grele, sa fie cotropit, ci sa nu mai fie stapan pe destinul lui. Cand a ajuns in acest moment, toate celelalte bunuri nu-i mai folosesc la nimic, pentru ca si-a pierdut esentialul, identitatea politica si spirituala, si sa convertit intr-un obiect al istoriei, o simpla masa de manevra, de la carei soarta decide alte forte. Cea mai mare nenorocire ce se poate abate asupra unui popor nu e sa sufere lipsuri, sa poarte razboaie grele, sa fie cotropit, ci sa nu mai fie stapan pe destinul lui. Cand a ajuns in acest moment, toate celelalte bunuri nu-i mai folosesc la nimic, pentru ca si-a pierdut esentialul, identitatea politica si spirituala, si sa convertit intr-un obiect al istoriei, o simpla masa de manevra, de la carei soarta decide alte forte. Cea mai mare nenorocire ce se poate abate asupra unui popor nu e sa sufere lipsuri, sa poarte razboaie grele, sa fie cotropit, ci sa nu mai fie stapan pe destinul lui. Cand a ajuns in acest moment, toate celelalte bunuri nu-i mai folosesc la nimic, pentru ca si-a pierdut esentialul, identitatea politica si spirituala, si sa convertit intr-un obiect al istoriei, o simpla masa de manevra, de la carei soarta decide alte forte.
Azefii invizibili ai conspiratiei comuniste si-audat seama inca de la inceputul actiunii lor distructive ca a ataca frontal lumea crestina e contraproductiva, pentru ca poate produce o reactie cel putin egala si atunci compania lor nu va prospera. Pentru a amagi popoarele, sefii oculti ai comunismului au imaginat o serie de ideologii intermediare, care sa nu le pentru oamenii atat de primejdioase, care sa le dezarmeze suspiciunile, dar in acelasi timp sa fie suficient de corozive ca sa provoace sparturi in frontul crestinatatii. Aceste ideologii distructive, toate pornind din aceeasi sursa, toate fiind concepute de aceleasi creiere satanizate, si-au schimbat eticheta in decursul timpului, numindu-se, mai intai, pe la inceputul secolului trecut, liberalism, apoi modernism, iar astazi prefera sa se amufleze sub numele de progresism.