Cultura

Portrete si statui semnate Sergiu Nicolaescu

Filmul Supravietuitorul prilejuieste o discutie cu regizorul Sergiu Nicolaescu despre eroii autentici si inchipuiti, umbrele trecutului si superlativele unui autoportret.

De ce se intoarce Comisarul Moldovan?

La baza acestui personaj este un unchi de-al meu, Gheorghe Cambrea, care a fost comisar de politie. Era exact tipul meu, adica inalt, binefacut, dar era mult mai vesel, mai optimist. Era un om cu o experienta uluitoare in politie si cunostea tot ce misca in Bucuresti. El a fost arestat in 1950, precum Comisarul. Lipseste din seria cu Moldovan un episod, pe care eu as fi vrut sa-l fac, dar nu m-a lasat regimul. Seria a fost oprita cu “Duelul”. Insusi Popescu-Dumnezeu numara impuscaturile si spunea ca sunt prea multe. Acum, cand aveam subiectul, exista o alta problema: la varsta mea nu mai puteam sa fac oricand Comisarul, deci trebuia sa joc varsta reala a lui Moldovan, care in ’78 avea varsta mea, adica 77 ani. Din acest motiv l-am plasat in ‘78 cu amintiri din ‘44-’45.

Revenind la Comisarul cel de demult…~la era Miclovan.

Dar eu am zis ca e tot Moldovan. Pentru ca Miclovan, Moldovan… Nu puteam sa il folosesc pe Miclovan, pentru ca mi-ar fi trebuit aprobarea scenaristilor de la primele doua filme din serie. N-am probat, pentru ca era o chestiune de ambitie si ajungeam la chestiuni politice. Eu am evitat lucrurile politice. La vremea aceea, a fost o surpriza pentru toata lumea, ca langa Comisarul Roman, pentru care erau facute aceste filme, aparea Sergiu Nicolaescu. Nu mi-a fost teama si nici n-am stiut ce iese. Si cand am vazut ce am realizat, am zis: “Titus (Popovici, n.m), eu iti fac episodul doi, dar il inviu pe Miclovan”. Mi-a spus ca asa ceva e imposibil, dar, pana la urma i-am aratat lui Titus: am murit in “Un comisar acuza” si am inviat in “Revansa”. Acum am profitat de moment, mi-a venit ideea pentru film, care era foarte interesanta, cu un final pe care nimeni nu-l poate banui. Veti vedea.

De ce ati vrut sa il jucati chiar dumneavoastra pe Comisar?

La inceput am jucat pentru ca mi-a dat Titus Popovici acest rol. Si l-am jucat, numai ca a aparut un personaj nou si, tocmai de aceea, am vrut sa-l reinviu. Era clar. Oi fi eu regizor, dar stiu meserie si mi-am dat seama de succesul pe care l-am facut. Si, domnule, acum e o legenda.

Totusi, aura aceasta de erou a trecut si dincolo de ecran…

Eu nu sunt actor. Sunt interpret sinu-mi aleg decat rolurile care mi se potrivesc si care pot face parte din viata mea. Iar atunci mi-e usor sa le joc. ~sta e adevarul: mi se potrivesc rolurile. Si de aici vine legenda. Atentie, eu am si introdus momente istorice foarte importante, cum ar fi rebeliunea legionara.

Ati modificat adevarul istoric?

Majoritatea istoricilor sunt oameni fideli istoriei adevarate sau aproape adevarate. Eu am avut doi istorici de la partid. Acesti doi oameni, fara sa ma fi cunoscut, fara sa vorbim, fara sa ii rog, tineau cu mine. Si imi aparau subiectele. Practic, la cenzura, astia imi luau intotdeauna apararea. Toti simteau ca mine, dar ii speria ce aratam eu pe ecran: tabloul Regelui, tabloul lui Antonescu, pentru ca asa era. Intotdeauna, istoria vazuta de mine era o istorie pe care o interpretam, bineinteles. De exemplu, in “Mihai Viteazul”, baiatul lui Mihai n-a murit in momentul pe care l-am ales eu sa moara. Dimpotriva, l-a tradat pe taica-su, si el si maica-sa. Mihai a avut o armata de oameni si de istorici impotriva lui. Unirea, ideea unirii din 1600 este a lui. E primul din Europa. Garibaldi vine 200 de ani mai tarziu.

Multi din familia dumneavoastra au facut inchisoare. Cum de ati fost asa deschis fata de regimul comunist?

Am un text care se repeta in vreo trei filme: “ – Ce vreti voi? – O viata mai buna pentru majoritatea populatiei. – Bravo. – Si cand o s-o faceti? – Foarte curand. – Om trai si-om vedea.” Eu asta le spun comunistilor. Si le mai spun: “Sunteti multi si sunteti puternici.” Sa nu-mi spuna cineva ca Romania nu era plina de comunisti. Stii ce repede a prins comunismul la noi. Eu am trait momentul asta. Adica, din 23 august ‘44 pana in ‘46 tara era in mana lor, pentru ca muncitorimea a trecut de partea comunistilor. Si astia erau multi si puternici. Vreau sa spun ca astia au iesit in ‘89. Asta era lectia pe care o primeam de la viata.

Ati facut toate filmele pe care le-ati vrut?

Vreau sa spun ca nici un film n-a fost oprit, decat unul singur: al lui Solcanu. E singurul film oprit vreodata de cineva.

Si celelalte?

Celelalte au fost oprite initial, cum a fost oprit si “Osanda”, sau “Mihai Viteazul” seria a doua. Si pe urma au iesit. Cu sau fara modificari, asta depindea de rezistenta regizorului.

Ati reusit sa-i convingeti si de multe alte lucruri…

Pentru ca le placeau filmele mele. In “Dacii”, de exemplu, am armata romana in fata unei cetati. Si sus pe zid apare un dac. Romanul striga: “Deschideti portile!” Dacul, de sus: “Cine sunteti voi?” Romanul replica: “Stapanii lumii.” La care dacul raspunde: “Veti ajunge, doar daca noi vom pieri.” Pai, lumea se ridica in picioare in sali. Eu am facut primele filme patriotice din tara asta. Au mai facut si altii, pe ici, pe colo. Au mai bagat cate un fitil. Toata lumea a facut concesii. Ca dupa aceea s-au gasit viteji sa spuna despre mine tot felul de lucruri, asta-i alta poveste. De fapt, puteai oricand sa ocolesti un subiect de partid.

About Jacqueline Simpson